....m-am reintalnit cu EA azi... m-am speriat... acelasi sentiment care l-am avut cand am vazut-o prima oara, era ca si cum as fi revazut-o din nou pentru prima oara, desi o am in sufletul meu in fiecare zi... imi zambea la fel cum mi-a zambit prima oara, era fericita ca sunt langa EA la fel cum era prima oara, se simtea iubita la fel cum se simtea si prima oara... am simtit o caldura asa de mare incat m-am speriat... eram plin de fericire in interior desi nu ma puteam exterioriza... ma topea pur si simplu in privirile arzatoare... ochii ei asemenea a doua stelute pe cer, luceau atat de tare incat nu puteam privi indelung, desi ma atrageau in continuu... ma farmeca si ma arunca intr-o oaza de liniste si fericire... de pustietate totala unde prezenta ei colora totul imprejur... rasetul ei ma bucura de fiecare data, asemenea unor clopotei care se aud iarna, la usa, cand stii ca trebuie sa vina cineva, iar de fiecare data cand ii auzi, tresari si te intrebi cine e...

Indragostita ca in prima zi, si fericita de parca ar fi fost prima oara cand ma vede... M-a strans in brate si m-a sarutat, am mangait-o tandru pe obraji, ador sa-i simt pielea moale, sa o mangai si sa-i simt mirosul pielii fine... buzele ei moi... mi-as fi dorit sa fiu cana din care-si bea cafeaua... sau o suvita de par care ii atarna pe gatul ei firav... sau o geana care ii cade din intamplare pe obraji ei moi... mi-as fi dorit sa o pot tine de mana in fiecare zi... sa ne tinem de mana si sa fim fericiti, departe de toate ale acestei lumi... sa nu-mi zica nimic... decat sa ma stranga tare de mana si sa nu-mi mai dea drumu niciodata... sa-mi sopteasca la ureche... „ale meu esti pe vecie”... iar razele soarelui care apune sa pecetluiasca vorbele ei...

Intr-o oaza de pustietate, am ramas inmarmurit la aparitia lui, Dragonul a aparut in adevarata lui splendoare... ce n-as da sa-l vad in fiecare zi... poate intr-o zi ma va lua cu el...

Ma inclin, voie buna,

Flo